Cetatea Poenari are o formă alungită și deține 5 turnuri, dintre care 4 rotunde și unul prismatic. Zidurile sale au o grosime de aproximativ 3 metri, construcțiile fiind ridicate direct din stâncă, folosindu-se bârne de stejar pentru nivelare și coeziune. Astfel, datorită pantei abrupte la exterior, înălțimea lor este mult mai mare.

În “Letopisețul Cantacuzinesc”, cronica ce descrie istoria vremurilor dintre 1290 și 1690 spune că boierii din Târgoviște aveau în plan să-l execute pe domnitor din cauza obiceiului acestuia de a-i trage în țeapă pe tâlhari, leneși și trădători.

Voievodul a aflat de planul boierilor și a ordonat să fie aduși la cetate pentru a o extinde și consolida: “(…) pe toți i-a adus la Poenari și au lucrat la cetate până li s-au spart hainele după ei ”. (Pasaj din “Letopisețul Cantacuzinesc”).

Ștefan Dumitrache afirmă cele spuse în lucrarea istorică, adăugând că nu numai boierii au lucrat la cetate, ci și negustorii din Târgoviște. Aceasta reprezentând o pedeapsă pe care voievodul a impus-o pentru rivalii săi din partida Dăneștilor . Cei ce au supraviețuit până la finalizarea construcției, au fost eliberați.

Tot Ștefan Dumitrache dezvăluie că pe vârful de vis-a-vis de cetate există un drum pe care trupele turcilor l-au pavat cu piatră. Otomanilor le servea acest drum pentru a urca cu tunurile spre a bombarda cetatea, acesta fiind singurul mod de a-i penetra fortificațiile. De atunci, drumul a fost supranumit “Drumul Turcului”.

Cele 1480 de Trepte ale Cetății Poenari

În perioada comunistă, accesul către cetate a fost facilitat prin construcția unei scări din beton care are nu mai puțin de 1480 de trepte. În medie, unui turist îi ia aproape o oră pentru a străbate tot drumul de la baza stâncii și până la poarta cetății.

De-a lungul acestui traseu, cei ce se încumetă să facă urcușul, vor fi mereu surprinși de peisajul de basm ce înconjoară cetatea. Acest aspect este accentuat în special toamna, când pădurile din jur se transformă într-o rapsodie de pasteluri.