Uneori, cei norocoși vor fi întâmpinați de ariile muzicale cu influențe medievale interpretate la fluier de către paznicul cetății, un bătrân crescut în munții ce găzduiesc această fortificație.
Priveliștea este fermecătoare, alcătuită vara din verdele crud al pădurilor bogate care înconjoară cetatea. Toamna, acestea ruginesc dând naștere unei palete de nuanțe ce fac an de an subiectul a sute de fotografii.
După ce terminați urcușul istovitor , veți fi întâmpinați de o imagine parcă desprinsă din filmele de groază: boieri trași în țeapă pe meterezele cetății. Deși recreată prin manechine lipsite de viață, această imagine reflectă cu acuratețe realitatea perioadei în care Vlad Țepeș avea reședința la Cetatea Poenari.
Istorie
Inițial, cetatea a fost construită în vremea lui Negru Vodă în secolul al XIII-lea, cu doar un singur turn. În secolul al XIV -lea, Vlad Țepeș a adăugat construcției turnuri, ziduri și dependințe cu scopul de a alcătui un refugiu.
1500 – Cetatea Poenari a fost menționată pentru prima dată într-un document emis de către regele ungur Ladislau al V-lea Postumul.
1955 – A avut loc un cutremur puternic ce a adus însemnate pagube cetății. Aproximativ toată partea Nordică a zidului s-a prăbușit o dată cu stânca de care se sprijinea.
1696 – 1972 – În acest interval Cetatea Poenari a fost restaura tă de mai multe ori, zidurile au fost înălțate și consolidate. De asemenea, în perioada comun istă, s-au construit trepte de acces ce permit vizitarea întregii fortărețe în condiții sigure.